Istorie

Istoricul Comunei Gura Văii

    Primele așezări aflate pe actualul teritoriu administrativ al comunei par a fi înființate după anul 1467 – în perioada domniei lui Ștefan cel Mare. Așezate pe ulucul depresionar al Trotusului, în aval de confluența acestuia cu Tazlău, satele comunei Gura Văii sunt înșiruite pe malul stâng – pe văile afluenților secundari ai râului Trotus.

    Pe parcursul dezvoltării sale, comuna a cuprins de la 4 la 6 sate în componența sa – acestea fiind înșiruite pe traseului drumului județean D.J. 119 care asigură legătura între majoritatea acestora.

    După primul război mondial, comuna era compusă din satele: Gura Văii, Motocești, Slobozia și Pătrăscani. Localitatea de reședință, Gura Văii, a fost sat de răzeși – cu vatra situată ceva mai la nord de actuala localitate – în punctul numit „Huitoare”, pe coasta dealului Runcu.

    Dezvoltându-se, localitatea și-a mutat centrul de greutate spre malul stâng al Trotusului.

    Satele Dumbrava, Capăta, Temelia și Păltinata, au fost înființate ulterior în lungul traseului Onești – Răcăciuni – Bacău și Adjud și sunt situate în partea de nord – vest a comunei.

     Vechimea de peste 500 de ani a localităților comunei constituie și suportul explicativ pentru includerea comunei Gura Văii în cadrul unităților administrativ teritoriale cu fond etnografic semnificativ pentru patrimoniul național – cultural.